Exista un loc pe lume unde dragostea pentru un club s-a transformat in credinta. Un loc unde suporterii iubesc neconditionat. Nu spun ca e singurul…dar acolo, pe anfield Road, manifestarea este pur si simplu, inaltatoare!

Si daca britanicii au inventat fotbalul, atunci tot ei au dat lumii si exemplul de suporter adevarat. Suporter alaturi de echipa in orice conditii. Suporterul care-si face din intonarea imnului echipei o datorie de onoare. Si poate ca datorie e putin sau gresit spus, poate totul porneste din sufletul celor care au in loc de icoane pe pereti postere cu Kevin Keegan, Ian Rush, Kenny Dalglish sau mai nou Steven Gerard ori Fernando Torres .

Nu stiu daca pe toate stadioanele Albionului se canta imnurile la fiecare meci.Nu stiu daca pe stadioanele unde se intoneaza un imn, acesta are puterea imnului din Liverpool. Pentru ca “You’ll never walk alone” nu e un simplu cantec. E chiar un imn. Daca mie, care nu sunt supporter FC Liverpool, simt ca mi se strang emotiile in gat  impreuna cu cei 45000 de spectatori, imi inchipui de doza de putere le este injectata celor care intra in teren in culorile clubului. Jucatorii simt ca nu sunt singuri. Si n-as vrea atunci sa fiu in pielea adversarilor, care probabil simt cum se pravaleste peste ei suflul care le poate pune plumb in ghete sau  le poate taia aripile. Atunci echipa nu mai are 11 jucatori, publicul e in tribune, in aer, pe teren.

In orasul Beatles-ilor exista si astazi spectacol.Unul maret, pornit din iubirea oamenilor simpli pentru cei care-i reprezinta. Si care simt ca intr-adevar, NU SUNT NICIODATA SINGURI.

Intr-un fotbal murdar, personaje pestrite in comportament, gandire si exprimare demonstreaza inca odata ca nu e nevoie de educatie ca sa ajungi in top

Privesc consternat spectacolul oferit de masa larga a stelistilor de-o viata:

Intaiul randuitor vine cu bani…bani multi, spune el…vine si cu ganduri curate…el iubeste steaua si nimic nu-l face sa renunte la ea…nici macar decaderea ei…in grandomania lui, i se pare ca nimeni nu poate face mai mult decat el…si poate chiar are dreptate, tinand cont ca in halul in care a ajuns acum Steaua, e greu de ridicat din genunchii zdreliti de faulturi grosolane ai celor dimprejurul ei

Apoi, apare salvatorul…marele antrenor care a demonstrat…ce a demonstrat, el stie…spilcuitul caruia i se pare ca e buricul pamantului…care nu vorbeste cu nimeni pentru ca nu e platit…insa ce presa poate plati  un individ care isi gaseste greu cuvintele dintr-un vocabular extrem de sarac? El, marele “mister”, vine si aduce jucatori, face planuri, schimba neoane pe aleile din Ghencea, pune fotografii cu amicele fotbalistilor la toalete, face plati, vinde abonamente, negociaza armistitii si curata clubul de capuse .

Toate bune si frumoase…se reusesc chiar si rezultate mari, tinand cont ca in trecutul nu prea indepartat, veneau oar’ce razesi si snopeau sau ingramadeau echipa chiar acasa…toata lumea e in extaz, Steaua bate rand pe rand, doua echipe…E momentul ca marele jucator sa pluseze…nu- i ajunge salariul, vrea si niscai terenuri…stie ca una din regulile pokerului e sa incerci la un moment dat, all-inul…miscare gresita, competitorul demonstreaza ca nu-i este strain jocul si nu marseaza…si asa se incheie jocul, in care jetoanele sunt trecutul stelei, mandria ei, rezultatele, sentimentele milioanelor de sustinatori si sperantele lor.

Vin cele doua conferinte de presa care abunda in primul rand, in greseli gramaticale si tirade fara sens…mi-e jena sa vad cum doi semianalfabeti aduna atatia ziaristi in jurul lor…se aduc acuze si scuze…fiecare este nevinovat, fiecare a vrut doar binele stelei…unul, vorbind anapoda in fata camerelor, celalat hotarand ca, in cel mai bun caz pentru patron, ar fi cheltuit vreo 4-5 milioane in plus pentru club, peste bugetul alocat…si ne povesteste moralul personaj ca n-ar fi pus mana pe bani nemunciti, cu seninatatea celui care a uitat ca pe youtube circula filmulete care demonstreaza ca nu e decat un trisor…iar ziaristii…marii ziaristi, rad impreuna cu el…ii canta in struna, speriati ca la prima intrebare incomoda, marele antrenor ar putea sa se ridice si sa plece, dandu-le cu tifla, asa cum a facut in ultimii ani…sunt ingaduitori si chiar prietenosi cu individual care-i  considera pana nu demult nedemni de declaratiile lui…

Urmeaza demonstratia “marei mase a suporterilor”…o adunatura de personaje pline de ura si fara educatie…ascult pe un post tv o interventie a unei haimanale care ne spune ca e crescut in casa de juristi…ca el insusi este student la drept…si respectivul este tratat la fel…nimeni nu-l intreaba de unde a invatat suita de injuraturi si amenintari scandate pe stadion…moderatorul se inchina si-i adreseaza doar intrebari la care vrea el sa raspunda…restul, nu e de competenta lui…santajul la care este supus creditorul de catre marele antrenor, cu ajutorul presiunii celor care-l ameninta chiar si cu moartea, e ignisifiant…

Apoi, urmeaza fostele glorii…Se vehiculeaza nume noi la Steaua…imi aduc brusc aminte de conflictul regelui cu marele antrenor…si-mi dau seama ca e schisma ! Enei vine cu explicatii infantile…tot respectul pentru ce a facut in trecut…dar decizia de a sta in fotoliu doar privind fenomenul e una indicata…Dumitriu vede ceva, spune destul de retinut, apoi e catalogat drept cersetor la portile Ghencei…T. Stoica, cu inversunarea pe care i-o cunoastem deja, critica…dar, surpriza, ceva mai moderat, dand dovada ca a inteles cate ceva din culise…Dragomir e impaciutor, a inteles mutarea jucatorului de carti…Iordanescu accepta, s-ar zice, schimbul de matanii cu patronul si chiar promite ajutor…Dumitrescu da semne ca s-ar implica, crescand astfel gradul de civilizatie si inteligenta din Ghencea…Ramane de convins Hagi…aaa, sa nu uit…tot respectul pentru Paunescu, care demonstreaza decenta si nu se implica, aratand inca odata, ca e o persoana inteligenta.

Cert este ca acum se vor vedea taberele formate…si sper din suflet ca trecutul (apropiat) sa nu aiba prea multi aderenti…sper la o rezolvare rapida si fara urmari a situatiei in care se afla cea mai iubita echipa a tarii…sper ca adevaratii suporteri sa inteleaga ca echipa trebuie incurajata…sper sa se faca ordine si huliganii sa fie retinuti de la intrarea pe stadion…si mai sper ceva…ca presa sportiva sa nu mai ingenuncheze in fata nulitatilor si sa nu le mai faca reclama…

Sa nu mai dea nastere altor …….zari.

 

Drum lung pana-n tara dornelor…dar deloc plictisitor… odata iesit din Bacau, totul se schimba… apar la orizont muntii, crescand odata cu apropierea…Si cand Pietricica se iveste brusc, in fata, stii ca esti aproape… Nu ai timp pentru oras… Fugi, pentru ca nu mai ai rabdare…

Popas…la  Oglinzi…si stiti de ce? Pentru o masa acolo… Revin cu placere intr-un loc pe care eu l-am numit odata, “templul bucatelor moldovenesti”…Privesc menu-ul… totul te imbie…nu stii ce sa alegi…si totusi…cer o ciorbita in painita. Apoi piept de puicuta tavalit langa morcovul parcalabului Arbore…si piept de pui răsucit, rătăcit printre hribi de pădure…un adevarat festin !

Plec promitand sa revin…

Nu poti trece prin Targ fara sa vezi cetatea…de jos, pare ca nu poti ajunge acolo…apoi, la poalele ei, intelegi cat au trudit s-o ridice…insa spectacolul incepe odata intrat in ea…fara sa-ti dai seama, te transpui in pielea celor care odata au trait acolo…esti un simplu plaies gata de lupta… sau vornicul plin de griji…sau frumoasa domnita privind din turn in zari…istorie plina de glorie…

Astept intrarea in Bucovina, tara traditiilor neschimbate…  drumul pana la Gura Humoruluilung…poate si din cauza asfaltului prost…dar nu am timp sa ma plang…apoi, prin Campulung , spre Vatra Dornei…Locul de unde voi pleca zilnic pe drumuri de munte spre destinatii pe care inca nu le cunosc…

Prima zi…sus, pe rarau…la pietrele doamnei…pare-se ca a plouat, odata, de mult, cu stanci…steiuri uriase aruncate intr-un echilibru neinteles…niciunde nu am mai vazut asa ceva…sus, pe pietre, poti atinge cerul…intind mana si-l simt…simt libertatea vulturului care se roteste…sunt coplesit de maretia locurilor…incerc sentimentul celui care nu poate fi invins, acolo, sus…intoarcerea e putin trista…doar bucuria emotiilor si increderea ca voi reveni ma ajuta sa merg cu spatele la muntele care m-a imbratisat…

A doua zi…raman in Vatra…m-a imbiat un localnic la o drumetie calare, prin munti…neincrederea trece repede… calul e la fel cu bucovinenii…calm si ascultator…isi stie traseul…dar imi lasa cateodata libertatea alegerii cararii…poteci inguste pe marginea haului… paseste ferm si sigur…poate pentru ca sunt prea comod, aleg sa nu urc pe jos, odata descalecat…asa ca…fuga la telescaun …drum lung…dar prilej sa fotografiez toti muntii dimprejur…iar sus, minunea…parca desenata cu un compas urias, saua dintre munti…perfect rotunda… case mici , mici, aruncate fara noima…incerc sa-mi imaginez traiul acolo…cat de mic trebuie sa te simti inconjurat de atatea maretii…sau cat de mare, avand privilegiul de a le vedea zilnic…

A treia zi…nu poti trece prin Bucovina fara sa-i vezi manastirile…le-am mai vazut, dar Voronetul ma cheama, parca…cea mai frumoasa dintre toate…traiesc momente de liniste suprema in fata altarului…picturile de pe pereti se pravalesc inlauntrul sufletului…nu sunt un impatimit in ale credintei…dar acolo e imposibil sa nu SIMTI apropierea de divin…sterg stingher o lacrima aparuta de nu stiu unde…si plec, poate mai curat sufleteste…

A patra zi…pasul Prislop…drum intortocheat…imi starneste curiozitatea o biserica din sindrila…apoi, o alta din lemn…hotarasc sa opresc la intoarcere…pe drum, insa, opresc la un muzeu…un muzeu atipic…un localnic si-a deschis muzeul radacinilor…a strans pret de o viata, prin peregrinari pe munte,  lemne…dar ce lemne…un suflet de artist, cu siguranta…a lasat mostenire totul celor care trec prin zona…o babuta ma ia de mana si-mi povesteste istoria fiecarui obiect…se pricepe extraordinar, am vazut ghizi care ar putea invata de la ea…poate si pentru ca a trait zamislirea fiecarei ramuri expuse…la final, imi arata valtoarea din spatele case…scoate un tolic de acolo…curat, dupa ce firul de apa dus spre ceausul de lemn l-a tavalit zdravan…urc spre pas…furia care ma cuprinde la aparitia tiganusilor cu mana intinsa imi este ostoita de vederea manastirii…e chiar pe varful muntelui…alta minune… hotarasc sa cobor spre Maramures…sper sa vad portile sculptate din lemn din Borsa…nu le gasesc curand, asa ca imi propun sa o fac in urmatoarea calatorie…alerg inapoi, pe serpentine naucitoare, spre Vatra…ma opresc pe drum si-mi racoresc mainile in Bistrita…apa rece, de munte… cristalina…pe drum, biserica din lemn, e inchisa…cineva, insa, ne striga…e dascalul, care se ofera sa ne deschida… probabil am vazut cea mai frumoasa biserica…pictata incredibil…raman cu gandul ca poate ne-am apropia
mai mult de credinta daca am intra in astfel de biserici… totul duce spre contemplare si pocainta…

A cincea zi…drumul spre casa…dar nu oricum…fac un ocol larg si trec inapoi prin Cheile Bicazului…nu mai stiu a cata oara…dar de fiecare data am acelasi sentiment…ca aici, niciunde muntele nu mi-a parut mai puternic…ma strivesc peretii de piatra pe sub care trec…defileul ma strange ca pentru a-mi arata cine e stapanul acolo…mi-as fi dorit sa vad lacul mai salbatec…fara zecile de barcute care-l brazdeaza…dar e tributul platit civilizatiei si fugii dupa maruntis…Revenirea…asfalt, blocuri, magazine, oras…o alta lume…din care imi voi dori sa evadez din nou…cat mai repede…

 

consternare!
Dupa 20 de ani de democratie apare filozoful Plesu sa dea lectii…ar vrea dansul sa ne prezentam la vot, in orice conditii…
Pai, d-le Plesu…n-ati vrea mai apoi sa si cititi ce scrie pe buletine??
intr-o lume in care politicienii sunt alesi dupa abilitatile de a insela , vreti ca lumea sa mearga la vot? ce sa scriu in buletin ? ca nu am pe cine alege? ca sunt satul sa vad perindandu-se prin parlament persoane care nu ajung acolo decat pentru a-si rezolva propriile afaceri sau probleme?
Sunt de acord ca in felul acesta pot ajunge in legislativ neaveniti care si-au facut prozeliti (gen Becali, mai nou)…dar asta ar trebui sa dea de gandit celor care vor voturi si de care depinde depinde prezenta in cabine
D-le Plesu…ati fost ministru…in perioada aceea puteati influenta mentalitati…si totusi, nu ati avut puterea sa schimbati mai nimic…nu forta va convinge oamenii sa voteze…prin forta nu veti reusi decat sa adanciti ideea de a rezolva problemele "cu orice pret". Implicati-va mai mult in educarea celor ce vor veni…detineti puterea cuvantului…poate ca viitorul nu ar mai fi atat de sumbru…poate veti reusi sa scoateti din educatia lor oprtunismul si o noua generatie de politicieni ne va urni la vot…

Calendar

ianuarie 2012
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
  • Photoblog

    No photos added yet!
  • Emailboard

  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro